In ultima plimbare prin zona comerciala,am acordat mai multa atenție aspectelor de suflet: Silence Church, o nebunie arhitectonica menita sa te scoată din „nebunia” orașului, concertele de strada, desfășurate in chioscul de sticla, pentru confortul performerilor, din nou esplanada cu târgul sau de homemade.
Apoi am pornit spre aeroport, beneficiind de ajutorul Ambasadei României la Helsinki.
Ceea ce încântă în Helsinki este respectul pentru natură în toate formele ei. Orice stâncă este minunat integrată în peisaj, fie ca punct de belvedere, fie ca zid, fie este lăsatasălbatic în parc.
Într-o seară am văzut un iepuraș traversând strada în mijlocul orașului. Doamna ambasador ne-a spus că am fi putut avea ocazia să vedem și vulpi, pentru că finlandezii protejează cu sfințenie mediul natural și vietățile nu se simt nicăieri amenințate.
Orașul este traversat de pasajul pietonal și pentru bicicliști Baana – extrem de curat, fără tonete, fără mirosuri, doar o cale pentru pietoni, construită pe fosta linie de cale ferată. Pereții pasajului sunt de cele mai multe ori stânci și trece pe sub mai multe poduri. Acest proiect a fost recompensat cu premiul european pentru spațiu public urban.
Pentru că a fost o zi frumoasă, astăzi am făcut o scurtă drumeție pe malul lacului Tolo. Deși mare parte înghețat, era gazdă primitoare pentru diverse păsări: rațe, gâște, lebede, pescăruși, extrem de sociabili. Doar o lebădă ceva mai teritorială ne-a sâsâit ca un gânsac supărat. Pe o doamnă care o hrănise a mușcat-o de geantă când a terminat pâinea.
Am încheiat plimbarea prin vizitarea bisericii din stâncă – monument arhitectonic modern, cu o acustică deosebită, înzestrat cu lumină naturală printr-un acoperiș ingenios.
Și un lucru care ne-a făcut să ne simțim ca acasă: ferestrele luminate cu 7 sau 9 lumânări.
Lauder @ Eurobest 2014 